O sa ne amintim peste ani…Era 2020 martie…
Străzile erau goale, magazinele închise, oamenii nu puteau ieși.
Dar primăvara nu știa, iar florile au început să înflorească, soarele strălucea. Păsările cântau, rândunelele aveau să sosească curând, cerul era albastru, dimineața a sosit devreme.
Era 2020 martie…
Tinerii trebuiau să studieze online. Să găsească ocupații acasă, oamenii nu mai puteau merge la cumpărături, sau să meargă la coafor. Curând nu mai aveau loc în spitale, iar oamenii au continuat să se îmbolnăvească.
Dar primăvara nu știa, a sosit vremea de mers în grădină, iarba s-a înverzit.
Era 2020 martie…
Oamenii au fost închiși. pentru a proteja bunicii, familiile și copiii, fără întâlniri, mese sau sărbători de familie. Frica a devenit reală și zilele au fost așadar similare.
Dar primăvara nu știa, merele, cireșii și alți pomi au înflorit, frunzele au crescut.
Oamenii au început să citească, să se joace cu familiile lor. Au să învețe o limbă, să cânte pe balcon invitând vecinii să facă același lucru.
Oamenii și-au dat seama de importanța sănătății, a suferinței, a acestei lumi care s-a oprit. Dar primăvara nu știa. Florile au făcut loc fructelor, păsările și-au făcut cuibul, rândunelele sosiseră.
Era 2020 martie…
Apoi a venit ziua eliberării. Oamenii au aflat la televizor, virusul pierduse, oamenii au ieșit în stradă, au cântat, au plâns, și-au sărutat vecinii, fără măști sau mănuși.
Și atunci a venit vara, că primăvara nu știa. A continuat să fie acolo în ciuda tuturor lucrurilor, în ciuda virusului, fricii și morții. Pentru că primăvara nu știa, i-a învățat pe oameni puterea vieții.
Totul va fi bine, STAI ACASĂ, protejează-te și bucură-te de viața…”
Ai grija de tine si de familia ta. Totul o sa treca. Greu dar va trece. Nu va descurajati! Nu incetati sa va rugati!
“O sa ne amintim peste ani…
Era 2020 martie…
Text preluat.
