Pandemia de coronavirus se manifestă în continuare la un nivel foarte puternic pe glob. Numărul de infectări este în creștere și a depășit 10 milioane în lume, iar lucrurile nu sunt roz nici în țara noastră care înregistrează o medie de 300 de cazuri în ultima săptămână, după o perioadă de scădere.
FANATIK a vorbit despre subiectul COVID-19 cu Florin Chirculescu, medic primar în chirurgie toracică la Spitalul Universitar din București. Doctorul a fost nevoit să fie spitalizat timp de câteva săptămâni pentru că prezenta simptome pentru noul coronavirus, însă toate testele au ieșit negative. Nu la fel de norocoși au fost cei din echipa doctorului, unul dintre cadrele medicale depistate cu COVID-19 pierzându-și viața.
Florin Chirculescu a explicat într-un interviu pe larg acordat publicației noastre ce l-a surprins cel mai tare la virusul COVID-19, ce efect au avut măsurile impuse de autorități, dar și la ceea ce ne putem aștepta în continuare. Medicul a vorbit și despre clipele dificile în care o pacientă care a murit din cauza noului coronavirus a infectat o mare parte a echipei și perioada în care a fost spitalizat.
“Știam că există așa ceva, dar este o mare diferență între ceea ce citești și ceea ce ajungi să trăiești. A fost o surpriză”
Domnule doctor, v-ați fi așteptat ca în câteva zile de la primul caz de COVID-19 confirmat în România să se treacă la carantină și stare de urgență?
– M-a surprins mai mult în componenta umană decât în cea medicală pentru că nu am mai trăit o experiență epidemică de această natură. Epidemiile recente noi nu le-am trăit foarte rău. Nici Ebola, nici apariția HIV, în urmă cu mai mulți ani, păreau ceva circumscris, care țin de alte locuri. A fost o surpriză. Știam că există așa ceva, dar este o mare diferență între ceea ce citești și ceea ce ajungi să trăiești. A fost o surpriză nu pot să spun altceva.
Ați văzut și trăit multe în cariera dumneavoastră de doctor. Ce v-a surprins cel mai mult la COVID-19?
– Impredictibilitatea. În serviciul în care lucrez, la chirurgie toracică am avut cinci cazuri la finele lunii martie. Un coleg a decedat, un coleg a fost extrem de mult timp pozitiv, personal auxiliar am avut internat. Am avut oameni numai în echipa noastră care au avut COVID-19 și pacienți cu simptomatologie care semăna cu noul coronavirus, dar au ieșit negativ. Pe de altă parte, evoluțiile cazurilor din spitalul nostru au fost foarte diferite. De la deces până la asimptomatici trecând pe la pacienți cu simptomatologie foarte diferită sau, din contră, cu simptomatologie slabă, dar perioadă de convalescență lungă și grea. Asta mi se pare elementul cel mai…
“Am avut o pacientă care a fost pozitivă și a decedat după ce a fost externată, întorcându-se cu simptome COVID-19”
Surprinzător?
– Da, surprinzător. De regulă maladiile au un grad de predictibilitate. COVID-19 are o distribuție foarte vastă în ceea ce privește gravitatea simptomatologiei și astfel pot să fie fel de fel de cazuri. Sunt foarte sigur că în acest moment sunt foarte mulți oameni care poartă virusul și nu știu că îl poartă. În timp ce alții își pierd și viața.
Ați avut cazuri de COVID-19 în echipă, dar dumneavoastră nu ați fost infectat, nu?
– Eu am fost internat pentru că simptomatologia a fost similară. Am debutat toți cu simptomatologia. Nu am fost depistat pozitiv. Am avut o pacientă care a fost pozitivă și a decedat după ce a fost externată, întorcându-se cu simptome COVID-19. După ce ne-am făcut testele, am ieșit o parte din noi pozitivi. Și pentru că eu aveam simptomatologie, era la începutul pandemiei, m-am dus la spital la Victor Babeș și m-au tratat. Eu am avut toate testele negative, colegii mei erau la câteva saloane mai încolo. Ei, unul nu s-a mai întors de la spital.
“Devii mai pios după ce vezi în jurul tău chestia asta. În Spitalul Universitar am avut peste 40 de cazuri la cadrele medicale infectate”
Mi se pare incredibil. Uneori nu ne vine să credem că ni se poate întâmpla tocmai nouă…
– Știu că ni se pare enervant tot ceea ce se întâmplă vis-a-vis de distanțare socială, carantină. Probabil dacă erau mai multe cazuri și trendul acestei gândiri mai liberă era altul. Devii mai pios după ce vezi în jurul tău chestia asta. În Spitalul Universitar am avut peste 40 de cazuri la cadrele medicale infectate.
Considerați că măsurile impuse de către autorități au fost benefice?
– Eu cred că da și nu sunt un simpatizant al anumitor domni care vorbesc acum pe sticlă despre asta. Dar, mi s-a părut corect următorul lucru. Noi stăm foarte rău în ceea ce privește sistemul public de sănătate. Stăm rău, n-are rost să dezbatem.
“Dacă am fi avut o avanlanșă de cazuri, sistemul nostru medical nu putea face față”
Vă dau dreptate…
– În situația dată, cred că singura șansă era să încercăm să minimalizăm apariția acestor cazuri foarte grave. Așa că, din acest punct de vedere, nu are sens acum să… Și pe mine m-a agasat că am fost în carantină, izolare și să spun acum că au făcut chestii catastrofice că au încercat să controleze asta. Eu cred că în acest fel a fost mai ok pentru noi, pentru români. Dacă am fi avut o avanlanșă de cazuri, sistemul nostru medical nu putea face față, lăsând la o parte subfinanțarea, cel mai rău mi se pare numărul anesteziștilor din această țară.
La ce vă referiți?
– Linia întâi este reprezentată de UPU, de anesteziști și de infecționiști. Și avem atât de puțini anesteziști încât nu ar fi reușit oricât s-ar strădui, după cum o fac și acum cei din linia întâi, din specialitatea de ATI. Sunt prea puțini pentru tsunami-ul care ar fi venit. Este o corecție la ceea ce spun acum. Probabil după prima lună, primele șase săptămâni vedeam care sunt trendurile și poate deveneam mai adaptabil situației. Dar este ușor să vorbești de pe margine, cum o fac eu acum.
“Virusul acesta, chiar dacă nu gândește, el are un “plan” intrinsec. Trebuie să își facă numărul. El trebuie să contamineze”
Ne-am fi așteptat la o scădere a numărului de cazuri și trendul a mers așa o vreme până în urmă cu o săptămână, de când se înregistrează creșteri…
– Problema zilelor noastre și nu mă refer doar la domeniul medical este una pe care o trăim cu toții. Avem senzația că lumea în care trăim este controlabilă. Sau cel puțin, Europa, America de Nord sunt zone controlabile în care dacă instaurăm un ghid de bune practici totul va fi bine. Se întâmplă ceva, răspunsul este la un click depărtare de noi. Uite că nu este așa. O epidemie nu ține cont de aspirațiile și dorințele noastre. Virusul acesta, chiar dacă nu gândește, el are un “plan” intrinsec. Trebuie să își facă numărul. El trebuie să contamineze. Problema în momentul de față este că noi nu avem niște măsuri, nu mă refer doar la români…
La nivel global, da….
– Worldwide sunt experiențe diferite în situații similare. Comparăm Suedia și Japonia. Ambele au fost relaxate în ceea ce privește măsurile de relaxare socială. În Suedia nu a fost tare bine, în timp ce în Japnia a fost excelent. Cu alte cuvinte, în momentul de față nu se evidențiază o atitudine care nu are cum să dea greș. Fiecare națiune a încercat să rezolve într-un fel. Unii au reușit, alții nu.
“Iei 10 pacienți infectați și, repet, de la deces până la absolut nimic vei găsi absolut toate formele. Asta este o treabă care necesită foarte mult interes științific”
Adică nu există o formulă a succesului?
– Nu este o formulă a succesului și în momentul de față această formulă a succesului este spălarea cât mai des pe mâini și măsuri de distanțare elementară. Asta cred eu.
Cum ați caracteriza COVID-19? Foarte mulți încearcă să descrie acest nou coronavirus, dar dumneavoastră cum îl vedeți? Mai ales că ați fost aproape de pacienți cu COVID-19, ați avut chiar și simptomatologie specifică…
– Repet, impredictibil. Este primul cuvânt care îmi vine în minte. Se știu foarte multe despre modul în care acționează. Se știe chiar la nivel de moleculă ce face, unde face, cum face. Nu toată lumea ajunge în situația aia dificilă și vin unii și spun că cei care merg rău au o patologie asociată
. Ceea ce este îngrijorător, sau care mă preocupă, sunt acele cazuri care nu au patologie asociată și merg rău. Sunt foarte puține cazuri, nu are rost să speriem lumea, dar există acele cazuri și întrebarea este: ce se întâmplă la nivelul unui pacient care înainte nu a avut o maladie și a cărui maladie nu s-a exprimat în cursul epidemiei cu COVID-19, ce anume l-a făcut să ajungă și la deces? Ei, asta deja, deși este un eveniment rar și Slavă Domnului că așa este, pe mine mă face să mă întreb cât nu știm din acest COVID. Ce resurse are pe care noi nu le cunoaștem? Ce capacitate are de a găsi o cale de evoluție prin care să poată face mai rău decât a făcut deja? Sunt întrebări pe care mi le pun. Deci impredictibilitatea mi se pare cuvântul. Iei 10 pacienți infectați și, repet, de la deces până la absolut nimic vei găsi absolut toate formele. Asta este o treabă care necesită foarte mult interes științific ca să găsim o cale prin care putem vedea în ce fel va evolua maladia.
“Epidemiologii au fost cei care au ținut maladia deoparte. Prin mijloace specifice, ceea ce este meseria lor”
Experții vorbesc de valul doi care ar urma să vină la toamnă. Cum vedeți această situație?
-În primul rând, vreau să fac o mică remarcă. La început vorbeau de un grafic în dromader. Dromaderul nu are decât o cocoașă. Este o comparație cam imbecilă, mereu m-a amuzat. Cu două cocoașe este doar cămila bactriană, nu dromaderul. Trecând peste asta. Fiți atent. A existat boala denumită ciumă, care a început în secolul XIII când tătarii au aruncat, aici, la Marea Neagră, niște cadavre de ciumați peste ziduri și până la urmă ea s-a întins în toată Europa. Ciuma a fost foarte multă vreme în Europa. Gripa, la fel. Iată, prima pandemie cunoscută a fost în 1918-1919. Nu mi-e foarte limpede ce înseamnă al doilea val.
Urmează și al treilea, al patrulea, al cincilea sau al șaselea? Nu știu cum să răspund la această treabă. Indiferent al câtelea val va fi sau nu va fi, legat de COVID-19 este un lucru care trebuie făcut în comunitatea științifică. Spun asta pentru că este destul de probabil să urmeze și alte epidemii, nu vorbesc de coronavirus, vorbesc de un virus mai mult sau mai puțin similar.Trebuie să dezvoltăm anumite elemente de know-how public pentru a putea să le facem față. În ceea ce ne privește, pe noi, pe români, ar trebui să redescoperim meseria numită epidemiolog și dacă am fi avut niște epidemiologi adevărați, nu mă refer la știința lor, spun că sunt insuficienți. Sunt 400, depinde câți au mai fost jucați în ultima vreme.
Nu uiți să mergi pe bicicletă, dar mergi mai prost. În momentul în care cineva desființa direcțiile sanitare unde era treaba lor, ei nu și-au mai văzut de epidemiologie pentru că nu au mai fost lăsați să își facă meseria, avem probleme.Uitați-vă la zonele cu succes: Singapore, Hong Kong și Coreea. Epidemiologii au fost cei care au ținut maladia deoparte. Prin mijloace specifice, ceea ce este meseria lor. Așa cum un medic ca mine, care este medicul unui pacient, epidemiologul este medicul unei națiuni, unei comunități. Poate unul dintre lucrurile care trebuie făcute de noi este să revitalizăm școala românească de epidemiologie, care a dat niște nume în timp, n-a fost chiar un fleac.
“Este posibil ca această zguduială teribilă pe care am încasat-o să dea un impuls cercetării pentru medicația antivirală”
Un alt refren pe care îl auzim în aceste zile este acela că ar trebui să ne obișnuim și să conviețuim cu virusul…
– Este posibil. Cred că este posibil. Dar, pe de altă parte, este o discuție despre la cald. Și cu ciuma a trebuit să învățăm să conviețuim. Chiar dacă am învățat să conviețuim, au fost perioade în care ciuma ne-a terminat, mai ales în Europa. Erau alți ani, în principiu ar trebui să avem mai multe mijloace de retorsiune. Nenorocirea cea mare este că un virus, spre deosebire Yersinia Pestis, bacteria care deternimă apariția ciumei, virusul nu răspunde la tratamentul la care acum ciuma răspunde. Este posibil ca această zguduială teribilă pe care am încasat-o să dea un impuls cercetării pentru medicația antivirală. Este o lume în sine acest tip de medicație pentru că virușii sunt ca o lume suprapusă lumii noastre. Adică, virușii sunt versatili, numeroși, cu multe particularități. Nu va fi foarte simplu.
Și mai și evoluează…
– Sigur evoluează. Se tot vorbește de variante A, B sau C de coronavirus. Însă, sunt foarte multe mutații de când îl știm noi și până acum. În fine, asta nu schimbă radical felul lui de a fi, dar ne arată că este ceva care se adaptează și asta trebuie urmărită.
“Va trebui să improvizăm, va trebui să ne asumăm, din nefericire, niște riscuri. Altfel, vom înțepeni și atunci sigur murim”
Vă îngrijorează numărul de cazuri noi apărute? Cum ar trebui să gestionăm în continuare?
– Este un trend la nivel global, nu doar la noi. Măsurile de distanțare socială și-au avut un rol. Pe de altă parte, cât de mult putem să stăm distanțați social. Este un lucru comun să spui: scăpăm de coronavirus și murim de foame. Încep revolte armate. Normal că este îngrijorător numărul de cazuri. Societatea contemporană este obișnuită să obțină răspunsuri la un click depărtare, ceea ce v-am spus. Uite că nu este la un click depărtare. Va trebui să improvizăm, va trebui să ne asumăm, din nefericire, niște riscuri. Altfel, vom înțepeni și atunci sigur murim. Este îngrijorător și nu am cum să nu spun că este îngrijorător.
10.415.035 de infectări există la nivel global
509.474 de oameni au murit din cauza COVID-19
Sursa fanatik.ro
