Uneori, viața se simte ca o luptă perpetuă pe care sunt condamnat să o repet. Împing un bolovan pe un munte toată ziua, în fiecare zi, doar ca să-l rostogolească înapoi în fiecare seară. Merg și repet, repet aceeași rutină monotonă, luptându-mă doar să duc o viață de care mă pot bucura și de care să fiu mândru.
Se va sfârși vreodată suferința? Uneori, se pare că nu. Dar ce rost are să trăiești atunci când este o bătălie continuă? Urc fiecare obstacol care mi se prezintă. Îmi urmez drumul în continuare, oricât de greu ar deveni, pentru că știu că într-o zi totul va merita. Dar, după fiecare luptă pe care o duc, se pare că mai există una care mă așteaptă la colț.
Deci, te întreb. Te implor, Doamne. Nu vreau o viață ușoară; Știu că fără durere și dificultăți nu aș ști bucurie și fericire. Nu Îți cer să înlături obstacolele din calea mea. Tot ce vreau este ca tu să mă ajuți; dă-mi puterea să continui.
Vreau să merg mai departe. Cu adevărat, da. Am multă dragoste pentru viață. Este greu când vremurile devin dificile și nu văd o cale de ieșire pentru a găsi voința de a continua. Să mă târăsc din pat în fiecare dimineață, să mă duc la serviciu. Viața se simte ca un ciclu în care sunt prins, fără opțiuni în acest sens.
Deci, te rog, Doamne. Te rog să-mi acorzi puterea și hotărârea de a trece peste momentele dificile și de a ieși de cealaltă parte. Știu că lucrurile nu vor fi niciodată pe deplin clare pentru tot restul vieții, dar am nevoie doar de ajutor pentru a putea rezista furtunilor când vor veni. Dacă pot face asta, atunci știu că pot rezista chiar și în cele mai întunecate momente ale mele.
În adânc, știu că merită totul. Știu că nimic din toate acestea nu s-ar întâmpla dacă nu ar fi viața. Te rog, ajută-mă să-mi amintesc asta. Ajută-mă să văd că mai sunt zile mai calde și mai luminoase, indiferent cât de gri și rece ar putea părea acum lucrurile.
