Psihologii ne spun tot mai des că fobiile se formează încă în copilărie și cauza multor probleme a oamenilor maturi trebuiesc căutate în copilăria acestora. Sigur, și noi am discutat despre aceste aspecte și am văzut cum o copilărie nefericită poate duce la dezvoltarea unui adult depresiv și anxios.
O mamă din Rusia, a înlocuit învățământul primar clasic cu predarea acasă sau homeschooling. Această metodă nu presupune numai învățarea de acasă, ci și atenția și grija pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
Tatyana Ivanko și-a asumat rolul de educator și de învățător pentru fiica ei. Mai mult decât atât, a studiat și a pus în practică metode de educare și învățare pozitivă, constructivă.
„Fetița mea nu a mers la grădiniță. M-am ocupat cu ea acasă. Când ne antrenam să scriem, caietul fiicei arăta așa:”
Eu nu subliniez cu roșu greșelile ei. Eu încercuiesc cu verde acele litere și semne care i-au reușit bine. Ea iubește aceasta foarte mult și după fiecare rând mă întreba: ”Mami, care s-a primit cel mai bine?” Și se bucura foarte mult atunci când subliniam cu verde o literă, spunând ”Aceasta este perfectă”.
Să discutăm acum care este diferența dintre abordarea clasică, cea cu pixul roșu și cea modernă!
Corectura cu roșu pe foaie înseamnă focusare pe greșeală. Ce păstrează copilul oare în memoria lui vizuală, semnele caligrafic scrise ori pe cele tăiate, subliniate, încercuite cu pastă roșie? Exact, pe cele greșite, pentru că acelea sunt evidențiate.
Apoi, ce simte un copil in timp ce i se revizuiește foaia de lucru cu roșu? Teamă, da. Teama de a nu fi greșit. Rușine că a greșit. Într-un colectiv, complex de inferioritate. Stimă de sine afectată. Se pare că, în lumea modernă nu mai există critică constructivă, ea dezvoltă fobii, chiar și cea față de școală!
Cea de-a doua abordare implică învățarea pozitivă, concentrarea pe ceea ce este corect scris.
Este vorba despre o percepție diferită, emoția este și ea una pozitivă, iar copilul simte bucuria învățării. În felul acesta, este stimulată motivarea.
Articolul de azi poate veni ca un semnal de alarmă, pentru liniile la palmă, scoaterea copilului di clasă, în timpul orei sau supunerea la rușine, în fața clasei. Pentru ce? Pentru faptul că are foaia plină de corecturi și pix roșu!
Nu trebuie să credem că ”metoda pixului verde” ne învață să ne neglijăm greșelile și să nu lucrăm asupra lor. Sensul acestei metodici este de a ne învăța să vedem nu doar ceea ce e rău (lucru care îl facem des și în viața de zi cu zi), dar și să observăm ceea ce este bine și devine și mai bine. De aici izvorăște și respectul față de sine și dorința de auto-dezvoltare.
