Vicepresedinte al Salvatorilor Montani din Romania, George Resiga si-a petrecut intreaga viata pe munte. De 25 de ani, misiunea sa este de a fi ingerul pazitor al turistilor plecati in drumetie, si asa se face ca, in intreaga sa cariera, a batut la pas toti muntii Romaniei.
Retezatul il cunoaste piatra cu piatra. I-a admirat de atatea ori lacurile glaciare inconjurate de stanci, a vazut sute de pesteri in care inca se pastreaza oasele animalelor preistorice, i-a deslusit secretele in toate anotimpurile. Cand nu esti un turist grabit, ai timp sa respiri odata cu muntele, sa iti lipesti sufletul de el si sa il simti ca pe o fiinta vie, uriasa.
In Retezat, George Resiga a vazut el insusi multe fenomene greu de explicat stiintific, intamplari si experiente iesite din comun.
„Asa ceva nu se uita! In august 1991, am trait un astfel de fenomen, as zice de tip OZN. Era 4 august. Eram alaturi de colegul meu, Domokos, si inca 5 turisti, cu care ne intorceam spre baza noastra de salvamont de la Pietrele. Unul dintre turisti, o fata, isi luxase piciorul, si grupul chemase salvamontul sa ii ajutam. La inceput, ne-am despartit. Noi, cei care duceam fata, am mers mai incet. Cand ne-am reintalnit, ne-am dat seama ca luminile pe care le vazusem, si noi, si ei, nu erau de la grupul nostru. Am privit din nou spre versant si am vazut aceleasi sfere luminoase, cu totii. Se deplasau cu viteza foarte mare, in zona de jneapan, si ne-am dat seama ca om nu poate sa fie.
Una dintre fetele grupului s-a speriat si lumina s-a oprit. Domokos credea, totusi, ca sunt oameni si, cum noi aveam nevoie de lumina ca sa ajungem la cabana, a inceput sa strige: «Prieteni, veniti incoace si luati-ne!».
Moment in care luminile s-au tras intr-o parte, catre Saua Vaii Rele, si au inceput sa descrie niste forme geometrice. Erau sfere luminoase, mai multe decat vazusem la inceput, si ele desenau pe spatii mari, as zice de pana la cinci kilometri lungime, diferite forme geometrice: o sfera, o inima, un om in miscare. La un moment dat, parea chiar un oras vazut de sus, cu strazi, apoi parea o pista de semnalizare, ca pentru avioane. A durat cam 27 de minute acest dans al luminilor.
Destul de mult incat ne-am gandit ca poate ne-am ratacit si se vad luminile orasului Hateg. Atunci am scos eu binoclul din rucsac si am privit. Am vazut clar, la una dintre lumini, o zona de metal, ca un hublou, in partea superioara. Cand am scos statiile de radio-emisie, ca sa ii chemam si pe colegii aflati la cabana salvamontului de la Pietrele, s-a lasat o ceata deasa si luminile s-au aglomerat intr-un singur punct, dupa care au disparut”, isi aminteste cu emotie George acea prima intalnire cu misterele Retezatului.
Avea sa fie prima experienta de acest fel, insa nu si ultima. La 14 zile dupa aceasta intamplare, nu departe de acel loc, s-a prabusit, in conditii misterioase, un avion, noua persoane pierzandu-si viata in tragicul eveniment,relateaza bzi.ro
